Atrofia hipocampului (cerebrala) este o afectiune neurologica ce duce la pierderi de memorie si la alte simptome asociate dementei. Evaluarea acesteia cu ajutorul scalei Scheltens face adesea parte din procesul de diagnostic al bolii Alzheimer. Aceasta scala ajuta specialistii sa stabileasca mai clar stadiul dementei si sa adapteze planul de ingrijire si interventie.
Ce este atrofia hipocampica?
Atrofia hipocampica inseamna reducerea volumului hipocampului sau pierderea de tesut cerebral in aceasta zona. Este unul dintre cei mai importanti markeri ai bolii Alzheimer, deoarece hipocampul se numara printre primele zone ale creierului afectate de aceasta boala.
Atrofia hipocampului poate aparea si ca parte a procesului normal de imbatranire. Totusi, atunci cand acest proces este prea rapid sau prea accentuat, el poate indica prezenta unei afectiuni.
De aceea, masurarea atrofiei hipocampice cu ajutorul unui instrument numit scala Scheltens, este utilizata in diagnosticarea bolii Alzheimer si a altor tulburari similare.
Ce este hipocampul?
Hipocampul este o structura a creierului situata in lobul temporal medial, o zona interna a creierului aflata in apropierea urechilor si a tamplelor.
Are o forma asemanatoare cu cea a unui calut de mare, de unde ii vine si numele. In realitate, exista doi hipocampi: unul in emisfera dreapta si unul in emisfera stanga a creierului. Aceasta structura joaca un rol esential in formarea memoriei si in orientarea spatiala.
Care este rolul hipocampului?
Hipocampul face parte din sistemul limbic, zona creierului care regleaza reactiile emotionale si comportamentale.
De asemenea, hipocampul este centrul memoriei si al invatarii. El are un rol important in procesarea si recuperarea a doua tipuri de memorie:
- memoria episodica sau declarativa, care inregistreaza fapte si evenimente;
- memoria spatiala, care pastreaza informatii legate de spatiu si orientare.
Aceasta zona a creierului este necesara pentru a ne aminti experiente, a recunoaste obiecte, sunete si persoane.
Hipocampul este una dintre cele mai studiate regiuni ale creierului. Cercetatorii sunt interesati in special de atrofia hipocampica, prezenta in boala Alzheimer, depresie si in alte tulburari psihice si neurologice.
Cum afecteaza boala Alzheimer hipocampul?
Hipocampul si structurile anatomice asociate sunt, de obicei, primele zone ale creierului afectate in boala Alzheimer. O persoana cu atrofie hipocampica are dificultati mai mari in crearea de amintiri noi si retinerea unor informatii recente. De multe ori, ii este greu sa isi aminteasca ce a facut mai devreme in aceeasi zi sau ce tocmai a spus.
In schimb, hipocampul este mai putin implicat in recuperarea amintirilor vechi. De aceea, persoanele aflate in stadiile incipiente ale bolii Alzheimer pot pastra amintiri din copilarie. Acest lucru se explica prin faptul ca, desi atrofia hipocampica apare devreme, cortexul cerebral este afectat mai tarziu.
Atrofia hipocampica, care apare timpuriu in procesul de degenerare a creierului, explica de ce tulburarile de memorie sunt printre primele simptome ale bolii Alzheimer.
Care sunt semnele si simptomele atrofiei hipocampului la persoanele cu boala Alzheimer?
Hipocampul este implicat in multe functii ale creierului. Din acest motiv, semnele si simptomele atrofiei hipocampice pot varia mult, in functie de afectiunea existenta.
In cazul bolii Alzheimer si al altor tipuri de dementa, cele mai frecvente simptome ale atrofiei hipocampului sunt:
- pierderi de memorie care afecteaza viata de zi cu zi (uitarea intalnirilor, evenimentelor importante etc.),
- dificultati in rezolvarea problemelor si in planificarea activitatilor,
- dezorientare in timp si spatiu,
- dificultati in realizarea unor activitati care anterior erau familiare,
- probleme in intelegerea imaginilor si a relatiilor spatiale,
- tulburari de limbaj, atat in vorbire, cat si in scris,
- pierderea obiectelor sau imposibilitatea de a-si aminti drumul parcurs,
- capacitate redusa de judecata,
- retragere din viata sociala sau profesionala,
- schimbari ale dispozitiei sau ale personalitatii.
Recunoasterea timpurie a acestor simptome este importanta pentru evaluare, diagnostic si stabilirea unui plan de interventie adecvat.
Este adesea dificil de stiut daca aceste semne sunt legate de boala Alzheimer sau daca tin pur si simplu de procesul normal de imbatranire. De aceea, in cazul oricarei suspiciuni, este important sa fie consultat medicul de familie sau un specialist.
Ce este scala Scheltens?
Scala Scheltens este un instrument vizual utilizat pentru a masura atrofia hipocampica, cu ajutorul unui examen RMN. A fost elaborata de profesorul neurolog Philip Scheltens si este folosita pentru a evalua stadiul bolii Alzheimer, precum si evolutia acesteia in timp.
RMN-ul in evaluarea atrofiei hipocampice si a bolii Alzheimer
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) este tot mai frecvent utilizata in diagnosticarea si monitorizarea bolii Alzheimer. Un RMN cerebral permite vizualizarea creierului in imagini 3D si masurarea dimensiunii si volumului hipocampului.
Cu ajutorul scalei Scheltens, nivelul de atrofie hipocampica este evaluat pe baza a trei parametri principali:
- inaltimea hipocampului,
- latimea fisurii coroide (o structura a creierului situata intre corpul calos si hipocamp, asemanatoare unui sant sau unui pliu),
- latimea cornului temporal al ventriculului lateral (o cavitate a creierului umpluta cu lichid cefalorahidian).
In contextul bolii Alzheimer si al atrofiei hipocampice, largirea fisurii coroide poate fi un indicator al reducerii volumului hipocampului.
In mod similar, largirea cornului temporal al ventriculului lateral este frecvent observata atunci cand exista atrofie hipocampica sau pierdere de tesut cerebral in aceasta zona.
Gradele scalei Scheltens
Scala Scheltens include patru grade, stabilite in functie de dimensiunea a trei structuri anatomice observate pe o sectiune frontala a creierului.
Gradul Scheltens 0
Nu este vizibil lichid cefalorahidian (LCR) in jurul hipocampului. Nu exista atrofie hipocampica.
Gradul Scheltens 1
Se observa o usoara largire a fisurii coroide.
Gradul Scheltens 2
Apar modificari mai evidente:
- largire moderata a fisurii coroide,
- usoara largire a cornului temporal,
- mica scadere a inaltimii hipocampului.
Gradul Scheltens 3
Modificarile sunt mai accentuate:
- largire marcata a fisurii coroide,
- largire moderata a cornului temporal,
- pierdere moderata a inaltimii hipocampului.
Gradul Scheltens 4
Reprezinta cel mai avansat nivel de atrofie hipocampica:
- largire marcata a fisurii coroide,
- largire marcata a cornului temporal,
- pierdere severa de volum a hipocampului.
Aceste grade ajuta medicii sa evalueze severitatea atrofiei hipocampice si sa coreleze rezultatele cu stadiul bolii Alzheimer.
Cele patru grade pe scala Scheltens vizualizate pe RMN (Sursa: Velickaite, V., Ferreira, D., Cavallin, L. et al. Medial temporal lobe atrophy ratings in a large 75-year-old population-based cohort: gender-corrected and education-corrected normative data . Eur Radiol 28, 1739–1747 (2018).)
Interpretarea rezultatelor scalei Scheltens
Rezultatul IRM-ului evaluat cu ajutorul scalei Scheltens (numita si scorul de atrofie a lobului temporal median – MTA) este interpretat in functie de varsta pacientului:
- pana in 75 de ani, un scor ≥ 2 este considerat anormal;
- dupa 75 de ani, un scor ≥ 3 este considerat anormal.
Studii recente (Velickaite et coll., 2018) au aratat ca si sexul persoanei, precum si nivelul de educatie, pot influenta interpretarea rezultatelor unui RMN realizat cu scala Scheltens. Astfel:
- pentru femeile de 75 de ani si peste, cu un nivel scazut de educatie, pragul considerat anormal pentru atrofia hipocampica este ≥ 2;
- pentru barbati si femei cu un nivel ridicat de educatie, pragul anormal este:
- ≥ 2,5, daca se ia in calcul media volumelor hipocampului drept si stang, sau
- ≥ 3, daca se considera scorul cel mai mare dintre hipocampul drept sau stang.
Aceste criterii ii ajuta pe medici sa interpreteze mai corect rezultatele RMN-ului, tinand cont de caracteristicile individuale ale pacientului, si sa stabileasca un diagnostic cat mai precis.
Declinul cognitiv usor
Se considera ca atrofia hipocampica de grad 1 sau 2 pe scala Scheltens poate indica un declin cognitiv usor (MCI – mild cognitive impairment). Aceasta afectiune provoaca tulburari cognitive asemanatoare celor din boala Alzheimer, cum ar fi probleme de concentrare, comunicare, memorie si orientare. Totusi, declinul cognitiv usor nu evolueaza intotdeauna catre dementa.
Studiile au aratat ca dimensiunea hipocampului si nivelul sau de atrofie pot ajuta la estimarea riscului ca declinul cognitiv usor sa evolueze spre boala Alzheimer.
Astfel, cu cat reducerea volumului hipocampului este mai mare si mai rapida, cu atat riscul de a dezvolta boala Alzheimer este mai crescut.
In schimb, daca un pacient cu declin cognitiv usor obtine un scor 0 pe scala Scheltens, sansele de a dezvolta boala Alzheimer sunt foarte mici (cu exceptia pacientilor tineri).
Boala Alzheimer
Atrofia hipocampica de grad 3 sau 4 observata la imagistica cerebrala este, cel mai adesea, caracteristica bolii Alzheimer. Mai precis, majoritatea persoanelor cu boala Alzheimer aflata intr-un stadiu avansat prezinta un astfel de nivel de atrofie.
Totusi, aceasta modificare nu este specifica exclusiv bolii Alzheimer. Din acest motiv, scorurile mari pe scala Scheltens nu sunt suficiente, de unele singure, pentru stabilirea diagnosticului.
Atunci cand exista o suspiciune puternica de boala Alzheimer, neurologul poate recomanda repetarea examinarii IRM, pentru a observa daca exista o evolutie a atrofiei lobului temporal median in timp.
Care sunt alte cauze ale atrofiei hipocampice?
Atrofia hipocampului poate aparea si in alte afectiuni medicale, nu doar in boala Alzheimer. Printre acestea se numara:
- depresia,
- schizofrenia,
- epilepsia,
- hipertensiunea arteriala,
- boala Cushing,
- stresul post-traumatic.
Poate scala Scheltens sa diferentieze intre diferite tipuri de dementa?
Deoarece atrofia hipocampica este aproape intotdeauna prezenta in boala Alzheimer, mai multe studii au incercat sa afle daca aceasta este specifica doar acestei boli, cu scopul de a permite un diagnostic de la primele semne ale Alzheimerului.
Din pacate, masurarea atrofiei hipocampului cu ajutorul scalei Scheltens nu este suficienta pentru a diferentia majoritatea tipurilor de dementa.
Reducerea volumului hipocampului poate fi observata si in:
- dementa vasculara,
- dementa fronto-temporala.
Totusi, exista o diferenta importanta intre dementa cu corpi Lewy si boala Alzheimer. In dementa cu corpi Lewy, atrofia hipocampica este mult mai putin accentuata. De asemenea, tulburarile de memorie sunt mai usoare, mai ales in stadiile incipiente ale acestei forme de dementa.
Atrofie avansata masurata prin scala Scheltens: Alzheimer vs alte demente
| Diagnostic | Atrofie prezenta | Atrofie absenta |
|---|---|---|
| Boala Alzheimer | 100% | – |
| Dementa vasculara | 87% | 13% |
| Dementa cu corpi Lewy | 62% | 38% |
| Grup de control | 4% | 96% |
Studiu realizat in Olanda (Barkhof si colab., 2012).
Poate fi prevenita atrofia hipocampului?
Mai multe studii au demonstrat ca hipocampul are plasticitate, adica capacitatea creierului de a se adapta, de a se modifica si de a se dezvolta in timp.
Desi hipocampul tinde sa se micsoreze odata cu inaintarea in varsta, activitatea fizica regulata si stimularea cognitiva (exercitiile mentale) pot incetini acest proces si, in unele cazuri, pot chiar contribui la imbunatatirea functionarii sale.
Adoptarea unui stil de viata activ, atat fizic, cat si mental, reprezinta un factor important in mentinerea sanatatii creierului pe termen lung.